Coborând de pe propriu-mi Tabor

Imediat ce s-a luminat bine de ziua, am cautat sa primesc binecuvântarea parintelui… si sa cobor de pe munte la mare, dar si de pe muntele duhovnicesc la marea lumii. L-am gasit linistit, senin, rostind rugaciunea lui Iisus si facându-si lucrul de mâna ca sa-si agoniseasca cele pentru trai, adica putina pâine uscata si lucrurile absolut necesare.

—Binecuvânteaza-ma, am spus si m-am aplecat sa-i sarut mâna.

— Mergi cu bine, fiul meu. Maica Domnului sa fie cu tine. Sfânta Treime sa-ti ajute. „Domnul sa-ti pazeasca sufletul si trupul de tot raul, de toata rautatea diavolului si de toata tulburarea; Domnul sa fie lumina ta, scaparea ta, calea ta, taria ta, cununa bucuriei tale si pricepere vesnic. Ai grija de tine”. Ai de-a pururi însotitor nedespartit rugaciunea lui Iisus. Si roaga-te si pentru mine, ca Dumnezeu sa ma miluiasca… Rugaciunile calugarilor sunt pline de viata pentru ca ies din inimi sensibile.

— Gheron, îti multumesc pentru tot. Roaga-te pentru mine, pentru prietenii mei, pentru fiii mei duhovnicesti, pentru rudele mele. Roaga-te, roaga-te, sfinte Gheron. Roaga-te pentru lumea întreaga caci tu îi esti cel mai înalt vârf, aproape de Ceruri. Roaga-te, Gheron. Esti cel mai scump pretuit om dintre toti oameni. Roagate.

Tu esti o comoara nemaiîntâlnita a Ortodoxiei, pastrata ca multi altii, în vistieria Sfântului Munte. Roaga-te, roaga-te pentru noi, pacatosii. Tu esti sarpele de arama înaltat în desert si noi pacatosii, muscati de serpii pacatului, privim la tine si ne vindecam. Tu esti Moise al nostru, care pe munte îti înalti mâinile în rugaciune si noi îi înfrângem pe vrajmasi jos, în lume. Nu-ti coborî mâinile, caci ne va zdrobi puterea vrajmasului, a diavolului. Roaga-te, Gheron…

— Dumnezeu sa ne miluiasca, fiul meu.

— Binecuvânteaza.

— Domnul sa te binecuvânteze. Te voi astepta la anul.

Precum o pasare, ca un serafim arzând, ca înflacaratul prooroc Ilie coboram de pe munte la tarmul marii pentru a lua vaporul. Mintea nu-mi mai functiona.

Gândirea se oprise. Doar inima îmi ardea. Zburam. Si fara sa-mi dau seama, cântam bucati din slujba pe care desavârsitul monah atonit, Sfântul Nicodim, o compusese pentru Parintii de la Muntele Athos.

„Cine va spune lupta voastra, binecuvântati Parinti, sau cine va lauda cu vrednicie nevointele voastre, înfrânarea mintii, rugaciunea neîncetata, suferintele prin care treceti pentru a lucra virtutile, uscarea trupului, lupta cu patimile, starea de toata noaptea, lacrimile neîncetate, smerenia duhului, izbânzile asupra diavolului si toate celelalte daruri? O, multime de cuviosi sfintiti si doriti de Dumnezeu. O, albine alese de Dumnezeu, ce-si fac în grotele si pesterile pamântului din Sfântul Munte chilii de ceara, pline de mierea cea mai dulce a linistii.

Bucuria Sfintei Treimi; încântarea Maicii Domnului, lauda Athosului, izvor de smerenie pentru lume. Rugati-va Domnului sa miluiasca sufletele noastre”.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile sfintilor tai, miluieste-ma pe mine pacatosul.Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, mântuieste-ma.