Hristos în frac

Se plănuise din vreme cum să se distragă atenţia oamenilor de la slujba Învierii, de la miezul nopţii. În săptămâna mare, toate locurile centrale şi mai însemnate din oraş erau pline de afişe:

Utrenia Comsomolului!
La miezul nopţii, exact la ora 12!
Veniţi să vedeţi noua comedie a lui Anton Itiumov
Hristos în frac
În rolul principal artistul teatrului din Moscova, Alexandru Rostovţev

Torent de aplauze! Veselie nebună!

În seara Sâmbetei celei Mari, o bandă populară a străbătut toate străzile oraşului, chemând poporul la reprezentaţie.

În fruntea cetei, mergea un tânăr corpolent, îmbrăcat în veşminte bisericeşti şi cu potcap. Ţinea un panou ca steag, pe care era pictat Hristos îmbrăcat în frac şi cu joben pe cap. Alături mergeau comsomolişti cu torţe aprinse. Tot oraşul se sculase, până la unu.

Mulţimea a început să se scurgă spre teatru. Deasupra intrării principale era scris cu litere roşii, luminoase:

HRISTOS ÎN FRAC

În sala mare a teatrului, megafoanele transmiteau cuvântul radiofonic al staţiei din Moscova cu tema: "Rolul negativ al Creştinismului în istoria popoarelor".

Când au încetat megafoanele, corul comsomoliştilor acompaniat de acordeon a început a cânta:

Cu rugăciunea nu mă procopsesc,
Mi s-a stins lumânarea.
Nu, nu vreau pe proorocul Ilie,
Daţi-mi lumina lui Ilici.

Mulţimea a izbucnit în aclamaţii, înjurături, râsete. Unii îşi puneau mâinile în şolduri, scrâşneau din dinţi, urlau:

– Şi altceva, băieţi! Mai grozav! Loviţi!
… Trei babe cerşetoare,
Doi moşnegi mucegăiţi.
Adio, adio, bisericuţă,
Nu mai strânge nici o para…
– Dă mai tare, mă! Mai puternic!
– Ah, ouşorul meu nu te-a mai ciocnit nimeni!
Cu ce prostii bisericeşti
Am fost adăpaţi!

– Mai – ta – re! Şi – mai – te – ri – bil!

Se apropia miezul nopţii.

Din bisericuţa, ce se afla lânga teatru, ieşeau credincioşii pentru slujba Învierii. Întuneric. Oamenii nu se vedeau. Numai flăcăruile lumânărilor, care tremurau şi înaintau, încet, încet.

"Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule,
Îngerii o laudă în Ceruri"…

Când au văzut procesiunea, comsomoliştii au izbucnit în huidueli şi fluierături. Au început din nou să cânte:

Ei, tu, măruţul meu, rostogoleşte-te,
Drumul este alunecos,
Trage după tine pe toţi sfinţii.
Este Paştele comsomolilor.

Flăcările lumânărilor stăteau acum nemişcate înaintea intrării în bisericuţă. De acolo venea răspunsul la cântecul comsomolilor:

"Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte calcând
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

Marea sală a teatrului era plină de lume.

Reprezentaţia a început.

ACTUL ÎNTÂI:

Pe scenă se amenajase altarul unei biserici. Pe aşa-zisa Sfântă Masă se aflau sticle cu vin şi mezeluri. Jur, împrejur pe scaune înalte – cum sunt cele de la bufeturi – se aflau actorii îmbrăcaţi în veşminte preoţeşti. Ciocneau şi beau cu Sfinte Potire. Un altul în stihar diaconesc, cânta din armonică. Pe duşumea, cu picioarele încrucişate, câteva închipuite călugăriţe jucau cărţi.

Spectatorii au izbucnit în râs.

Unuia i s-a facut rău. În timpul când îl scoteau afară, el urla ca o fiară, râzând salbatic şi dând din cap şi cu privirea permanent pironită spre scenă. Ciudatele strâmbături ale feţii lui înverzite au produs şi mai mult râs.

În pauză, responsabilii cu reprezentaţia au zis către public: "Ceea ce aţi văzut sunt numai florile. Fructele vin îndată! Aşteptaţi... In partea a doua va apare Rostovţev şi atunci cu adevărat veţi fi nebuni de râs!"

ACTUL DOI:

Faimosul actor a apărut pe scenă într-un un tunet de aplauze şi de exclamaţii. Purta o haină lungă, albă şi în mâini ţinea o Evanghelie îmbracată în aur. Reprezenta pe Hristos.

Potrivit cu textul piesei, el trebuia să citească două stihuri, numai două, de la Fericiri.

S-a apropiat cu paşi rari, cu solemnitate bisericească, de un analog, pe care a aşezat Evanghelia. Cu vocea lui adâncă şi sonoră a strigat:

– Să luăm aminte!

– În sală domneşte o linişte desăvârşită.

Rostovţev a deschis Sfânta Carte şi a început să citească:

"Fericiţi cei săraci cu Duhul, Că acelora este Împărăţia Cerurilor".
"Fericiţi cei ce plâng că aceea se vor mângâia…"

La locul acesta, el trebuia să se opreasă. Exact aici urma apoi să declame un monolog teribil, batjocoritor, care se termina cu fraza: "Aduceţi-mi fracul şi jobenul!"

Însă lucrul nu s-a petrecut aşa.

Actorul, în chip neaşteptat, tace. Şi tăcerea lui ţine aşa de mult încât culisele încep să se neliniştească. Îi dictează cuvintele pe care trebuie să le spună, îi fac semne disperate… El însă stă ca înmărmurit. Nu aude, nu vede, nu înţelege nimic.

În sfârşit, la un moment se tulbură cu totul. Cu privirea înspăimântată se uită la Evanghelia deschisă. Cu mâinile trage nervos de haină. Faţa i se schimbă. Pironeşte ochii în carte şi începe mai întâi în şoaptă şi apoi citeşte tot mai tare:

"Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui…"

Este de necrezut. În teatru, unde cu puţin mai înainte răsunau blasfemii şi cuvinte de batjocură, acum domneşte o tăcere de moarte şi, în această tăcere, circulă ca lumânările de Paşti în jurul Bisericii, cuvintele lui Hristos.

"Voi sunteţi lumina lumii…, iubiţi pe vrăjmaşii voştri…, rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc şi vă ocărăsc…"

Rostovţev a citit rar şi limpede întreg capitolul cinci din Evanghelia de la Matei şi nimeni nu s-a mişcat, nimeni nu a protestat. Nu cumva schimbarea batjocorei artistului reabilitase în ochii lor, cum de altfel şi în ochii lui, icoana stricată a Dumnezeului celui viu?

În culise se auzeau şoapte puternice şi paşi nervoşi. Nu este posibil! S-a îmbolnăvit Rostovţev! S-a pus la cale o manevră! Na, să mai facă şi o metanie, cu două cuvinte ale lui se va revolta publicul. Îi va face să se bată!…

Însă pe scenă s-a produs ceva şi mai neaşteptat, care a făcut apoi toată ţara să vorbească. Rostovţev şi-a făcut cu evlavie Cruce, peste tot trupul său şi a zis:

"Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împăraţia Ta!"

Urma să mai zică ceva, dar în acea clipă s-a lăsat cortina. După câteva minute, o voce nervoasă anunţa prin megafoane:

"Din cauza îmbolnăvirii subite a tovarăşului Rostovţev, spectaculul teatral de astăzi a eşuat!"