Cuvântul al unsprezecelea

Despre cum inima necurata si mândra, care este refugiu pentru satana si pentru gândurile rele, devine dupa aceea, prin rugaciunea zdrobita, curata, smerita, locas al Duhului Sfânt si izvor de gânduri bune.

Binecuvinteaza, parinte!

Daca vrei, iubite frate, sa salasluiasca si sa prinda radacini în inima ta rugaciunea mintii, posteste neîncetat; depârteaza-te de mâncarurile grase si placute; fa-te treaz si întelept ca sarpele, dispretuind orice zbatere ce tine de veacul acesta; iarta-i din inima pe cei care îti gresesc, dupa cuvântul Domnului; ia aminte la sminteli, sa nu fie din pricina ta. Niciodata sa nu doresti sa spui cuvânt bun sau de lauda despre tine, ci totdeauna biruieste-te si dispretuieste-te pe tme însuti, numindu-te vicios, desfrânat, necurat si blestemat, dupa cum se spune: "Blestemati sunt cei ce fug de poruncile Tale". Si daca ajungi sa te socotesti cu adevarat în felul acesta, ca un lucru de necinste si dispretuit de pe pamânt, atunci pune în fata ta si moartea, ca si când ai vrea sa mori neaparat în ceasul acela, si în felul acesta începe sa-ti silesti inima cu numele lui Hristos, spunând cât poti mai tare si mai puternic:"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Sa nu dai în nici un fel atentie la câte îti spune în ascuns cel viclean în clipa aceea, în care ai hotarât sa-ti zdrobesti inima ta cu rugaciunea. Deoarece cel viclean, fiind mult mestesugit si cunoscator în viclenia lui, cunoaste si rodul pe care sufletul tau îl va rodi, din moment ce vei dobândi în felul acesta rugaciunea mintii neîncetata. Pentru aceasta, în clipa aceea, Picioare-urâtestrâmbe-schioape pravale cu picioarele lui urâte, strâmbe si schioape toate pietrele asupra ta si, dupa cum se spune: din o mie si una de gropi te stropeste cu apa.

Mâinistrâmbe-viclene-otravite-maracinoase cu mâinile lui strâmbe, viclene, otravite, maracinoase, aducând în fata ta nenumarate motive, nenumarate temeri, nenumarate gânduri, pentru a te împiedica în clipa aceea de la silinta pentru rugaciunea inimii.

Tu însa, iubite frate, daca iubesti mai mult pe Hristos decât aurul si sufletul mai mult decât trupul, nu-l asculta deloc, ci spune cu silire multa rugaciunea, pâna când va salaslui înlauntrul inimii tale Domnul nostru Iisus Hristos. Deoarece, daca va salaslui Hristos în inima ta, Acesta singur va putea sa vindece orice suferinta si orice boala din sufletul tau si din trupul tau: "Venind, îl voi vindeca". Deoarece, când tu spui rugaciunea cu silire multa, asa cum am spus mai sus, atunci strigi si chemi pe Hristos, pe cel mai bun doctor, ca sa vina si sa vindece patimile incurabile ale sufletului tau. Spun incurabile, pentru ca altcineva nu poate sa le vindece, decât numai Hristos.

Dar când întelegi ca vine în chip nevazut Hristos în inima ta si alunga de acolo demonii, adica o elibereaza de patimi, asa cum a alungat si din inima Mariei Magdalena multimea de demoni, adica a eliberat-o de toate patimile ei? Acest lucru se va arata în cuvântul de mai jos.

Numai ce inima ta va vedea în chip tainic pe Mântuitorul Hristos venind spre ea, de îndata se pierd si dispar toate gândurile rele si viclene. Blestemata parere de sine atâta fuge si dispare de la fata Blândului Iisus, precum dispare si se împrastie întunericul noptii la aratarea zorilor, atunci când rasare soarele. Si daca se pierd din inima ta acei tirani rai si nemilosi, atunci va împarati în ea blândul si linistitul Imparat, Domnul nostru Iisus Hristos, facându-Se pentru ea adevarat îndrumator si învatator. La fel si inima se face adevarata urmatoare si ucenica a învatatorului Iisus. Deoarece este învatata de Acesta sa fie linistita, masurata, înteleapta, plina de evlavie, placuta, blânda si smerita, precum spune: "învâtati de la Mine, caci sunt blând si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre".

Altfel, pe vreo alta cale, omul nu poate ajunge la odihna si pacea sufleteasca, daca nu va dospi inima lui de framântatura numelui odihnitor si aducator de pace al Domnului nostru Iisus Hristos.

Asculta, asadar, iubite frate, cum se spune si în alta parte: "Omul bun din comoara cea buna a inimii sale scoate cele bune". Adica fiecare om are inima ca o vistierie. Si daca inima lui este curata, înteleapta, nevicleana, buna si sfânta, si gura lui va vorbi cuvinte bune si sfinte, dupa cum spune: "Din prisosul inimii sale vorbeste gura lui". Si, iarasi, daca inima lui este stricata si vicleana, si gura lui vorbeste cuvinte stricate si viclene.

Asadar, cel care voieste sa vorbeasca si sa scrie cuvinte duhovnicesti si ceresti, sa-si umple mai întâi inima sa cu gânduri si întelesuri duhovnicesti si ceresti, si dupa aceea sa scoata din aceasta, ca dintr-o visterie buna, cuvinte duhovnicesti si ceresti. Iar daca inima este plina de rautate, sa scoata mai întâi rautatea din ea, dupa cum spune: "Lepadati de la inimile voastre rautatile voastre", si dupa aceea sa adune în vistieria inimii lucrurile bune ca pe un margaritar de bun pret, facând asemenea celui care are un ogor plin de maracini si de pomi salbatici, care mai întâi scoate din ogorul sau pomii neroditori si maracinii, si dupa aceea planteaza pe cei roditori si domestici.

In acelasi fel, spun, sa faca si cel care voieste sa adune în vistieria inimii sale viclene comoara cea buna si sa planteze în ogorul ei pomi roditori. Care este aceasta comoara buna si care este pomul cel domestic si roditor, care rodeste la timpul sau, precum lemnul acela proorocesc, care este sadit "la izvorul apelor"? Altul nu este decât numele lui Dumnezeu. Se aduna în vistierie aceasta comoara de pret a numelui Domnului si sadeste în inima omului acel binecuvântat pom al rugadunii mintii, atunci când va afla trupul omorât de asceza si de post neîntrerupt. Daca se va aduna în vistieria inimii numele lui Hristos, atunci inima va îmbraca îmbracamintea lui Hristos, adica Harul lui Hristos. Mai bine sa spun, poate, se boteaza inima cu numele lui Hristos si se uneste Harul lui Hristos cu inima. Atunci, inima este în Hristos si Harul este în inima. Hristos cuprinde inima, si inima, cuprinsa de Hristos, Il cuprinde pe Hristos. Argint curat este numele lui Hristos, curatit si încercat în foc de sapte ori si de nenumarate ori. Curata devine atunci si inima ca si acela. Si iarasi, numele lui Hristos este lumina, si lumina devine si inima.

In inima în care este cinstit, slavit si cercetat numele lui Hristos, acolo locuieste Hristos.

Iar acolo unde locuieste Hristos, acolo locuieste si Tatal. Si acolo unde locuiesc Tatal si Fiul, acolo Se odihneste si Duhul Sfânt. Deoarece Sfânta Treime este nedespartita si de o fiinta. Unde salasluieste si odihneste Sfânta Treime, de acolo izvorasc izvoare de apa vie, adica întelesurile duhovnicesti si suvoaiele întelepciunii. De aceea, asadar, spunem ca inima care a devenit locas si altar al nevazutului si atotînteleptului Dumnezeu naste si izvoraste cuvânt învatator, cuvânt mântuitor, cuvânt roditor, cuvânt întelept, cuvânt sfânt, cuvânt bun, precum spune: "A iesit din inima mea cuvânt bun, spun eu lucrurile mele împaratului". La fel si limba, nu ajunge sa spuna atunci întelesurile pe care le naste inima, de aceea spune: "Limba mea este pana de scris ascutita pentru cel ce scrie".

Dar iarasi spunem, iubite frate, ca atunci când inima ta este plina de gânduri viclene si de întelesuri demonice, ca un trup plin de puroi, este nevoie sa fii operat si cu ventuza sa scoti puroiul si sângele stricat din inima care a fost vatamata si ucisa de vrajmasii nevazuti si fara de mila. lar ventuza numesc nu pe aceea pe care o folosesc la oameni doctorii trupului, ci aceea pe care o folosesc pentru gândurile inimii doctorii sufletului, adica lucratorii rugaciunii mintii si a inimii. Deoarece, atât cât tu ai inima plina si îngreunata de gânduri viclene si de întelesuri ucigatoare de suflet, în alt fel nu este cu putinta sa o usurezi de acestea si sa o vindeci, decât facând aceasta operatie la piept cu rugaciunea inimii ca si cu o ventuza. Pentru ca, asa cum o ventuza prinde cu putere partea trupului atinsa de boala si scoate din trupul bolnav tot sângele stricat, la fel si rugaciunea inimii, de îndata ce prinde pieptul tau cu putere dinlauntru scoate din acesta toate întelesurile desfrânate si viclene si-l curata. Aceasta poti sa o încerci si tu, iubite frate, în fapta în felul de mai jos.

Sa stai, frate, într-un loc anume, pe un scaun sau chiar în picioare, sa stai însa un pic îndoit si, plecându-ti capul în fata, sa-ti faci spatele ca o cocoasa, si atunci sa începi a spune rugaciunea din adâncul inimii, tragând inima, adica partea cea de mijloc a pieptului, unde are adâncitura, cât poti în partile cele mai adânci ale fiintei tale cu rugaciunea, tinându-ti si respiratia atâta timp cât tragi inima cu rugaciunea, având alipita acolo întreaga ta atentie. Deoarece, daca procedezi astfel, adâncitura pieptului tau devine ca o ventuza, caci ventuza nevazuta a Numelui lui Hristos îl trage dinlauntru mai puternic decât ventuza adevarata, pentru a scoate din piept placerea ascunsa a poftei trupesti si a pune în loc o alta placere, aceea a dorintei duhovnicesti.

Pofta cea rea a omului îsi are cuibul si tronul sau în piept, pentru a putea sa lupte de acolo împotriva omului în toate partile lui, ca dintr-un adevarat bastion. Acest lucru îl poate întelege oricine din cele de mai jos. Spunând cineva aceasta rugaciune, asa cum am zis, se ridica dinlauntrul omului si dispare de îndata, pofta trupeasca, precum se ridica si dispare roua din pricina caldurii soarelui. Si daca dispare placerea satanica, atunci vine fara întârziere dorinta duhovniceasca si-i ia locul. Daca nu va fi alungat de acolo satana si daca nu se ridica de acolo tronul lui murdar, care sunt gândurile desfrânate si viclene, nu este cu putinta sa vina acolo preacuratul Har al lui Dumnezeu, ca sa-si ridice acolo tronul stralucitor al întelesurilor dumnezeiesti si duhovnicesti. Cum ar fi cu putinta ca într-o cetate în care stau vrajmasii si cei ce s-au lepadat de împarat, tocmai acolo sa-si ridice împaratul tronul sau si sa-si impuna propria rânduiala, daca nu-i alunga mai întâi de acolo pe dusmanii sai si daca nu vor fi nimiciti aceia care îl urasc?

La fel si într-o casa plina de paianjeni si de necuratii, care este locas al viermilor celor murdari si al scorpionilor otravitori, cum ar fi cu putinta sa intre în ea pentru a se odihni peste gunoaie si peste viermi un împarat plin de slava, care poarta porfira stralucitoare nepretuita, daca nu se va face mai întâi curat în casa aceea, pentru a deveni astfel vrednica sa primeasca un împarat? La fel si într-o inima murdara si necuratita, cum ar fi cu putinta sa intre si sa se odihneasca acolo prealuminatul si preacuratul Mire al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, daca nu va fi curatita mai întâi acea inima cu numele purificator al Aceluiasi Domn si Stapân al nostru, Iisus Hristos? Caruia se cuvine slava si puterea în vecii vecilor nesfârsiti.

Amin!