Cuvântul al saselea

Cum aceluia care se roaga cu mintea din adâncul inimii pâna la durere, acea durere a lui îi aduce simtamântul si gustarea bunatatii si dulcetii Domnului, care este însemnata, pentru a spune astfel, în acelasi timp în omul cel dinlauntru cu o evlavie profunda neîncetata, provocata de cuvintele lui Dumnezeu si de spusele Sfintei Scripturi și de orice cuvânt duhovnicesc.

Binecuvinteaza, parinte!

Cerceteaza neîncetat, smeritule monah, cercetarea sfânta a rugaciunii inimii din adâncul inimii tale, pâna când inima ta va deveni în întregime rugaciune, asa cum fierul devine una cu focul atunci când este tinut în foc. Staruieste înca si mai mult în aceasta rugaciune a inimii, pâna când se face rana înlauntrul tau, acolo unde se lucreaza rugaciunea.

Deoarece aceasta rana pe care o primesti cu voie înlauntrul tau prin rugaciunea cu multa silinta - martor pe Dumnezeu îl am - îti va deveni un izvor duhovnicesc de dumnezeiasca evlavie, din care va izvorî totdeauna evlavia, ori de câte ori vrei, fara nici o silinta. Iar când, cu harul lui Hristos, ajungi la aceasta stare duhovniceasca, atunci gusti în taina bunatatea Domnului. "Gustati, si vedeti ca bun este Domnul", spune proorocul, adica gustând în chip tainic, dar simtit, Harul Domnului tau, vei lua cunostinta si vei întelege în chip vadit ca Domnul tau Iisus Hristos, pe care îl cauti, este dulce foarte si mai mult decât oricare dulceata.

Cugeta acum, smeritule monah,daca din putinul Har pe care îl gusti în chip tainic ai înteles cu adevarat ca Domnul nostru Iisus Hristos este atât de dulce sufletului tau, inimii tale, cugetului tau si sinelui tau launtric întreg, încât nu poti sa descrii, nici macar cât de putin, dulceata Lui. Oare, când sufletul tau iese din trup si se urca în fapt câtre Domnul si Dumnezeul lui si gusta dm bunatatile acelea, pe care ochi pamântean nu le-a vazut, ureche trupeasca nu le-a auzit si inima necurata nu le-a cugetat, atunci, spun, când se va desfata în chip vadit cu toate acelea, pe care nu este cu putinta omului sa le povesteasca, vazând fata catre fata pe Creatorul si Domnul lui,Cel negrait si necuprins cu gândul, ce fel de bucurie si desfatare duhovniceasca va trai sufletul acela? Amin, amin, spun tie, iubite frate, ca ori de câte ori va cugeta cineva la acest lucru, în chip tainic dar adevarat, gura lui va ramâne fara glas, precum pestele, si nu poate nimic însaila despre ce simte.

Dar noi sa revenim din nou la cele despre care doream sa vorbim.

Asadar, de trei ori fericite lucrator al Evangheliei lui Iisus, atât cât te afli duhovniceste în acea gustare tainica a bunatatii Domnului, atât cât mintea ta este hranita cu laptele tainic al vederii duhovnicesti, atât cât gândul tau se îmbraca în Domnul ("îmbraca-se-va gândul meu cu El si eu ma voi bucura în Domnul" spunea proorocul), atât cât inima ta se bucura de mila de negrait si dumnezeiasca a desfatarii venite din mângâierea Duhului Sfânt, atât cât, spun, toate acestea continua sa se afle în tine, si mai multe decât acestea, pe care pana scriitorului nu le poate istorisi si prezenta, atunci mintea nu mai este atenta la rugaciune, dupa cum nu mai este nevoie pentru prietenul apropiat al împaratului sa mai ia aminte la oaste când, patrunzând în împaratie si petrecând împreuna cu prietenul sau împaratul, se bucura de masa împarateasca în pace. Deoarece atunci mintea sa este atenta la aceasta masa duhovniceasca pe care i-o ofera dumnezeiescul Har, care o cerceteaza si îsi manifesta fata de ea o dragoste împarateasca cu nemarginita bunatate, spunem, atunci sufletul cugeta numai si numai la Dumnezeu si la Harul lui Dumnezeu si îsi afla odihna în starea duhovniceasca de care se bucura în chip negrait în clipa aceea.

Deoarece tu, atunci, prietene duhovnicesc si iubit al lui Dumnezeu, care cu Harul Lui ai ajuns la o asa de înalta treapta a vederii duhovnicesti tainice, cugetând la mierea duhovniceasca pe care o gusta mintea ta vazând pe Creatorul si Domnul tau Cel viu, esti cuprins de adânca evlavie si îti afli odihna duhovniceasca.

Cugetând atunci si cercetând în sinea ta, cum lucreaza Harul lui Dumnezeu în sufletul tau lucrarea nemateriala si dumnezeiasca si cum primeste mângâiere inima ta de la aceasta lucrare, esti patruns de adânca evlavie si îti afli odihna. Cugetând atunci la veselia pe care o traieste înlautrul sau fata inimii tale de la bucuria duhovniceasca, care a fost din belsug revarsata asupra ei de Harul lui Dumnezeu, începi sa versi nesfârsite lacrimi si îti afli odihna. Cugetând apoi la veselia simtita, pe care o traieste fata trupului tau de la bucuria launtrica a Harului dumnezeiesc, care a inundat inima ta, esti cuprins de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci la bunatatea Domnului tau, esti patruns de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci ca Domnul si Dumnezeul tau este nemarginit de milostiv si iubitor de oameni, esti patruns de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci ca Domnul si Dumnezeul tau este Atoatetiitor si Atotputernic, esti cuprins de evlavie dulcedulce si îti afli odihna. Cugetând atunci ca împaratia Domnului tau este împaratia tuturor veacurilor si stapânirea Lui este peste tot neamul si neamul, esti cuprins de evlavie dulcedulce si îti afli odihna. Cugetând apoi ca numele Domnului tau, pentru robii Sai, este sfânt si preadulce, iar pentru demoni este înfricosator si preaamar, esti cuprins de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca Domnul tau este mare si laudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru (în noi adica, cei care cunoastem puterea Lui dumneze iasca), în muntele cei sfânt al Lui, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca Domnului tau îi înalta cântari îngerii, ca Domnul tau este slavit de arhan gheli si laudat de toate puterile dumnezeiesti ale cerurilor, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca Domnul tau paseste pe Heruvimi si zboara pe aripile vânturilor si umbla deasupra norilor în chip minunat, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca, privind Domnul tau spre pamânt, îl face de se cutremura, te minunezi de puterea Lui si îti afli odihna patruns de evlavie. Cugetând ca maretia Domnului tau este mai presus de toare cerurile, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând cum sta Domnul tau pe tronul cel sfânt al Lui si ca tronul Lui este în veac si în veac, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca tronul Domnului tau este în cer si slava Lui este sus în ceruri, esti patruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând ca toate au fost facute prin cuvântul Domnului tau si ca Domnul tau a poruncit si s-a facut, esti patruns de evlavie si îti afli odihna. Dar, pe scurt sa spun, când sufletul tau ajunge sa se împace cu Dumnezeu prin inima înfrânta de rugaciune, atunci evlavia te inunda de la sine neîncetat si Dumnezeu este slavit totdeauna în toate minunile Sale si în toate fapturile Sale.

Deoarece în toate acestea si în celelalte, pe care le las, ca sa fiu scurt, sufletul tau se hraneste, mintea ta se îndulceste, inima ta tresalta si se bucura trupul tau, precum se hranesc, se îndulcesc, se bucura si tresalta robii recunoscatori ai împaratului de bogatia cea multa, de maretia împarateasca si de trofeele stralucitoare ale împaratului.

Asadar, dupa masura dulcetii cu care te îndulcesc lucrurile minunate si dumnezeiesti ale Hristosului tau, tot asa izvoraste din inima ta evlavia, deoarece dulceata aceasta premerge evlaviei, dupa cum umbrirea Harului dumnezeiesc premerge dulcetii. Iar pogorârea Harului dumnezeiesc este prevestita de zdrobirea inimii. Si astfel patruns de evlavie, te învrednicesti de vederea cea adevarata, care se petrece o data cu rapirea mintii la cele tainice si de neînteles, dupa cum spune dumnezeiescul nostru parinte Isaac Sirul. Iar Dumnezeului nostru slava si puterea în vecii vecilor.

Amin.