Cuvântul al saptelea

Despre când îl cerceteaza dumnezeiescul Har pe cel care se roaga cu rugaciunea mintii lui Dumnezeu din inima si care sunt semnele duhovnicesti ale acestei cercetari dumnezeiesti.

Binecuvinteaza, parinte!

Asadar, iubite frate, când te rogi în taina din adâncul sinelui tau mult timp sa stii ca o cercetare dumnezeiasca te cerceteaza în chip nevazut spre sfintirea sufletului tau, spre mângâierea inimii tale si spre sprijinirea dumnezeiasca a tuturor simturilor tale trupesti si sufletesti. Deoarece atunci când te cerceteaza Harul Preasfintei Treimi - întelegi aceasta, pentru ca în numele Sfintei Treimi spunem "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh" - se bucura de asemenea sufletul tau, se îndulceste cugetul tau, iar din inima ta izvoraste ca dintr-un izvor nesecat evlavia si ochii tai varsa lacrimi fierbinti. Atunci îi spunem cercetare a Preasfintei Treimi.

Alta data însa te cerceteaza în chip vadit Harul lui Dumnezeu si Tatal. Acest lucru îl întelegi, deoarece esti patruns de evlavie la rostirea numelui lui Dumnezeu si Tatal si se îndulceste duhul tau mai mult si se îndulceste la rostirea numelui Fiului sau al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a lui Dumnezeu si Tatal. Alta data poti fi cercetat mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru îl întelegi deoarece la numele preadulce al lui Hristos si la toate tainele Lui dumnezeiesti esti patruns de evlavie si te îndulcesti mai mult, decât la numele Tatalui si al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a Domnului nostru Iisus Hristos. Si alta data, iarasi, când te rogi tainic din adâncul inimii, te cerceteaza Duhul Sfânt si zboara în jurul tau ca un porumbel. Acest lucru îl întelegi deoarece la numele Duhului Sfânt esti patruns de evlavie si te îndulcesti mai mult decât la numele Tatalui si al Fiului. Atunci îi spunem cercetare a Duhului Sfânt.

Iar alta data nu esti patruns de evlavie si nici nu te îndulcesti la cele trei nume ale Sfintei Treimi, al Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh, ci fie la numele Tatalui esti patruns de evlavie si te îndulcesti mai mult, fie la numele Fiului, fie la numele Sfântului Duh. Nu pentru ca Sfânta Treime nu este de o fiinta. Departe de noi o astfel de blas femie. Ci pentru ca nu esti patruns de evlavie si nici nu te îndulcesti la fel uneori. Deoarece atunci când te rogi Sfintei Treimi nu ajungi cu ochii mintii tale si cu caldura inimii tale la firea cea una, la fiinta cea una, la puterea cea una a Sfintei Treimi, nici nu chemi din adâncul inimii tale cu aceeasi evlavie cele trei nume ale Sfintei Treimi, de aceea nu esti patruns de evlavie si nu te îndulcesti în aceeasi masura.

Trebuie, asadar, atunci când aduci Sfintei Treimi rugaciunea ta si închinaciunea ta, sa o aduci cu aceeasi cinstire nemarginita celor trei nume. Sa o aduci cu aceeasi evlavie nemarginita si cu aceeasi caldura a inimii, deoarece numai asa esti patruns de evlavie sfânta si te îndulcesti în aceeasi masura.

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de o Fire si de o Fiinta, deoarece lumina este Tatal, lumina si Fiul, lumina este si Duhul Sfânt. Adica Dumnezeirea este una iar Persoanele sunt trei. Când tu te îndrepti în taina cu nemarginita cucernicie catre Tatal, atunci esti luminat de Tatal, de aceea atunci esti patruns de evlavie la numele Tatalui.

Când te îndrepti tainic cu aceeasi cucernicie catre Fiul, atunci esti luminat de Fiul, de aceea atunci esti patruns de evlavie la numele Fiului. Acelasi lucru se întâmpla si cu Sfântul Duh. Iar când vrei sa fii patruns de evlavie în egala masura la Numele Sfintei Treimi, trebuie, asa cum am spus mai sus, sa fii cuprins de aceeasi evlavie pentru Sfânta Treime, sa o cinstesti de asemenea cu aceeasi cinste si sa o respecti cu acelasi respect.

De aceea striga cu glas mare Biserica, rugând dumnezeirea cea una a Sfintei Treimi, si spune: "Si ne da noua cu o gura si cu o inima a cânta si a slavi preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin."

Alta data, când te rogi tainic din inima ta mult timp, te cerceteaza lin Stapâna noastra Prea Sfânta Nascatoare de Dumnezeu. Acest lucru îl întelegi deoarece esti patruns de îndata de evlavie sfânta la numele dumnezeiesti ale Maicii Domnului, la cuvintele ei dumnezeiesti si sfinte si la minunile ei. Atunci îi spunem cercetare a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Alta data, când te rogi tainic din adâncul sinelui tau la vreun sfânt, a carui viata citesti si cugeti la harul lui, versi lacrimi fierbinti deoarece te cerceteaza harul lui, ca împreuna luptator si prieten al Domnului. Atunci când te rogi tainic din adâncul sinelui tau, te cerceteaza lin toti sfinfii aceia ale caror nume le chemi cu caldura inimii. De aceea sufletul tau se îndulceste si inima ta este patrunsa de evlavie, cercetate fiind de harul lor.

Alta data iarasi, când te rogi la fel, de sus, de la dumnezeiescul Har, ti se întâmpla cercetare tainica, fara sa poti întelege de la care sfânt a fost. Faptul ca în ziua aceea a avut loc o cercetare dumnezeiasca în sufletul tau îl întelege si-l cunoaste numai sufletul tau dupa anumite semne duhovnicesti tainice, care s-au facut si se fac însusi sufletului tau, pe care limba a le povesti nu are putere; dar daca cercetarea a fost din partea lui Dumnezeu sau a Maicii Domnului sau a vreunui sfânt, nu poti sa întelegi dintr-o data. Daca însa iei aminte la aceasta cercetare dumnezeiasca cu inima patrunsa de evlavie, cu mintea curata si cuget treaz, si daca te rogi în taina, fierbinte si cu smerenie catre cel care trimite cercetarea dumnezeiasca, fara sa-ti descopere si cine este, atunci ti se descopera si ti se arata prin vreun semn vadit acela care te-a cercetat tainic.

Iar descoperirea dumnezeiestii si tainicei cercetari se întâmpla astfel: rugând tu pe necunoscutul tau binefacator, începi întâi de la Dumnezeu sa-L rogi si sa-I aduci slava.

Când cercetarea este de la Dumnezeu însusi, numele Lui se înfatiseaza dulce cugetului tau, ca un fagure de miere din care picura (tainic, se întelege) miere în inima ta cu aceeasi dulceata. Iar inima picura în suflet lacrimi ceresti, lacrimi duhovnicesti, lacrimi dulci ca mierea, lacrimi ca zaharul. La fel picura si ochii tai pe fata ta lacrimi asemanatoare cu cele dulci curgatoare din inima si picuratoare în suflet si cu cele dulci picuratoare în cuget. Atunci, în clipa aceea, fata ta iradiaza raza tainica a bucuriei duhovnicesti. Inima vesela lumineaza fata. De la aceste semne cunosti ca cercetarea a fost de la Harul lui Dumnezeu. Iar daca nu se întâmpla nici unul din semnele acestea la numele lui Dumnezeu, înseamna ca cercetarea a fost a vreunui alt sfânt.

Si iarasi rogi tainic cu cugetul tau si fierbinte cu inima ta pe toti sfintii, începând cu Maica Domnului si continuând cu toate cetele sfintilor. Rugându-te si cercetând cetele sfintilor, când ajunge cugetul tau la ceata acelui sfânt, care te-a cercetat tainic, numaidecât vine putina mângâiere duhovniceasca si vreun semn vadit, prin care esti înstiintat ca acolo este aproape prietenul tau pe care îl cauti, care te-a cercetat.

Roaga-te fiecarui sfânt din ceata aceea, pe care îl cunosti din viata si din minunile lui, si numai ce ajungi sa spui numele sfântului care te-a cercetat, si se vadeste sfântul acela printr-o miscare mai lamurita si prin semnele mai importante ale evlaviei bogate si imediate si ale caldurii duhovnicesti. Deoarece în ziua aceea, de îndata ce auzi numele sau minunile sfântului care te-a cercetat, sau numai ce îti trece prin minte pomenirea acelui sfânt, esti patruns de evlavie fie în inima ta, fie în ochii tai, fie îti vine o râvna duhovniceasca de a urma pe sfântul care te-a cercetat în faptele si în virtutile lui. Dupa ce trece însa ziua aceea, va pleca de la tine si lucrarea aceea a evlaviei imediate si caldurii duhovnicesti. Aceasta se întâmpla în felul urmator:

Daca cineva are un prieten sincer, care îl cheama sa vina la el pentru a se bucura unul de altul duhovniceste, pleaca spre el pentru a se bucura împreuna. Plecând, trece prin piata, unde este multa lume. Acolo vede si alti prieteni ai sai, pe care îi saluta cu fata vesela si se bucura de salutul si de îmbratisarea lor, dar continua drumul cu scopul de ajunge la prietenul sau care l-a chemat. Si când ajunge, aude glasul lui si se bucura de îndata inima lui. Si când îl îmbratiseaza se înmulteste atât de mult bucuria în inima lui, încât începe sa verse lacrimi vazând pe prietenul sau cel iubit si bucurându-se de vorbirea cu el si de împreuna petrecere. Iar când vine ora despartirii, se întristeaza pentru despartire, dar gândul sau îsi afla odihna, deoarece s-au bucurat unul de celalalt. Apoi, iarasi, dupa trecerea unui timp sau chiar si mai repede, îl cheama un alt prieten, la a carui chemare raspunde la fel.

La fel se întâmpla si în cele duhovnicesti. Când te cheama vreun sfânt la bucuria lui duhovniceasca, în ziua aceea se întâmpla cercetarea si mângâierea duhovniceasca a acelui sfânt. Dupa ce trece ziua aceea, trece de la sine si mângâierea duhovniceasca. La fel cu aceasta se întâmpla când te cheama prin cercetare dumnezeiasca oricare alt sfânt pentru mângâiere duhovniceasca. Iar cercetarea aceasta duhovniceasca vine la om atunci când sufletul lui împreuna cu trupul sunt muncite; sufletul este muncit nevazut de multimea dusmanilor nevazuti, iar trupul este muncit de nevointe sau de oamenii rai si tirani.

Atunci, oricare sfânt vei chema, te va cerceta în chip paradoxal, cu apropierea cu care esti apropiat de sfântul acela, prin împartasirea de aceleasi patimi sau încercari pe care le sufera pentru iubirea Domnului. Mai mult chiar, vei fi cercetat de privirea lina a Harului Domnului, pentru a slabi în lupta ta.

Alta data iarasi îl cerceteaza Harul dumnezeiesc la nevoie, fara ca acesta sa-L fi chemat, deoarece Dumnezeiasca Pronie cunoaste când trebuie sa-l cerceteze. Alta data, omul îl cheama pe Dumnezeu, dar nu primeste nici un fel de cercetare dumnezeiasca. Acest lucru îl îngaduie Dumnezeu pentru binele omului, deoarece Dumnezeu cunoaste binele nostru mult mai bine decât îl cunoastem noi însine.

Tu însa, smeritule monah, când îl chemi pe Dumnezeu si nu primesti nici o cercetare, nu te întrista pentru aceasta, ci arunca dispret si judecata asupra sinelui tau, adaugând si faptul ca nu esti vrednic pentru o astfel de cercetare dumnezeiasca. Si atunci cercetarea dumnezeiasca nu este departe de tine, desi tu nu o simti. Cercetarea dumnezeiasca se întâmpla mai ales în ziua aceea în care este praznic împaratesc în cinstea Mântuitorului sau a Maicii Domnului, sau ziua de pomenire a vreunui sfânt, zi în care se întâmpla cercetarea unora în chip tainic, iar altora vadit; fiecaruia, spun, dupa iubirea si râvna pe care le arata fata de cele dumnezeiesti i se face si cercetarea dumnezeiasca.

Deoarece atunci când tu, omule, iubesti si ai evlavie mai multa la un sfânt, atunci sfântul acela totdeauna îsi aminteste de tine si te cerceteaza nevazut, fara sa întelegi cercetarea tu, cel care ai beneficiat de ea. Dar te cerceteaza mai mult si mai vadit când este ziua lui de pomenire, iar tu arati râvna fierbinte pentru pomenirea lui. La fel si când ai multa credinta si evlavie fierbinte la Maica Domnului, totdeauna îti va purta de grija Maica Domnului. Iar daca în ziua întristarii tale te va cerceta vadit, mai vadit te va cerceta în ziua în care se face pomenirea ei. La fel si atunci când ai în inima ta frica de Dumnezeu, Dumnezeu te pazeste totdeauna prin trimiterea îngerilor Sai ceresti, dupa cum spune: "Trimite Domnul pe îngerul Sau catre cei ce-l înfricoseaza pe el si-l va izbavi de ei". In ziua necazului tau te cerceteaza vadit cu Harul Lui, dar mai ales te cerceteaza mai mult si mai vadit în zilele de praznic, atât din pricina bunatatii Sale nemarginite, cât si pentru ca atunci îi aduci slava neîncetat. Atunci, prin cercetarea Lui, îti cheama sufletul la cina tainica, la odihna tainica, la bucuria duhovniceasca.

In ziua aceea sfânta si dumnezeiasca în care ti se întâmpla cercetarea, sufletul tau se bucura tresaltând tainic si bucurându-se împreuna cu duhurile tainice, gustând în chip tainic, prin mijlocirea acelei cercetari, parte din bunatatile pe care le gusta duhurile ceresti în locasurile tainice nefacute de mâna si dumnezeiesti ale Ierusalimului de sus, iar trupul tau se bucura împreuna duhovniceste în Ierusalimul de jos, cu fratii tai ortodocsi, dupa cum spune: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa". Iar Dumnezeului nostru slava, putere, lauda si maretie în vecii vecilor.

Amin.